Ești perfectă așa cum ești

De când ai devenit mamă te străduiești să devii cea mai bună variantă a ta. Să te schimbi. Să fii calmă și empatică. Să gătești sănătos. Să îmbraci copilul în haine ecologice. Să îl lași să zburde liber. Copilul e totul pentru tine, simți că este cea mai mare calitate personală a ta, să fii părinte și atât! Când ceva nu este în regulă cu tine sau cu copilul tău alergi fuguța să rezolvi, să corectezi, să retușezi. Cauți soluții din afară cum poți să reglezi situația rapid, să nu se agraveze în timp.

Uneori se întâmplă să îți imaginezi că, comportamentul lui are legătură cu tine cu felul în care îl crești și îl educi, despre ceva nu faci tu bine, așa cum adesea îți spui în gănduri. Pesemne nu sunt în stare să îi vorbesc, să mă comport într-un fel în care el să se simtă bine, să mă audă, să mă înțeleagă. Poate că eu nu fac ceea ce trebuie să îl înțeleg! Poate că nu merit…copilul acesta e prea bun pentru mine…

Citești cărți inspiraționale, mergi la cursuri de parenting, ești abonată la blogguri, vorbești cu alți părinți, cu teoria pe care o știi ai puteai să îți deschizi o rubrică permanentă la ziar. Ești bine informată. Și totuși… greutatea apare odată cu oboseala. Acolo se rupe filmul. De acolo nu mai știi drumul. Și ai vrea să fii auzită. Să fi văzută. Atât de mare este nevoia ta, încât aduni toată presiunea emoțiilor tale și strigi cu glas tare, urlii, țipi. Poate așa o să te audă și pe tine cineva!! Și realizezi că atunci când rezervoarele tale sunt goale nu prea ai ce să îi oferi copilului tău și nici ție. Iar haina pe care o îmbraci cel mai des pe ascuns, este cea a vinovăției și rușinii.

Cine te-a invățat despre cum să ai grijă de rezervorul tău cu iubire? Cine te-a învățat cât de importantă ești tu pentru tine, cât de mult contezi în această lume și cum să te apreciezi pentru ceea ce ești? Cine a avut grijă să îți spună că ești perfectă așa cum ești? Că nu ai nevoie să demonstrezi nimănui oricât de mari ar fi așteptările celorlați?

Ai șansa să înveți acum, că binele copilului tău începe cu binele tău!

Și părinții noștri au fost niște victime, și ei și-au trăit copilăria într-un mediu plin de condiționari și etichetări, și habar nu au avut că se poate și altfel. Pe ei, cine a avut grijă să-i învețe? Că există opțiuni, că există mai multe strategii de împlinire pentru aceeași nevoie. Așa ne spun azi, părinții nostri, cu o lacrimă , agățată în colțul ochiului...

 

Suntem toți la fel, avem aceleași origini. Ceea ce ne diferențiază este intensitatea cu care ne trăim emoțiile, experiențele pe care le-am trăit, modelele care ne-au inspirat, strategiile pe care le-am aflat, le-am primit și le-am învățat de la alții.

 

Te invit să, iei o pauză! Toarnă-ți cafeaua în cea mai frumoasă ceașcă din casă și poartă eșarfa ta preferată. Și așează-te. Respiră. Deschide ochii larg spre tine. Și privește în tine, acum. Inspiră profund. Observă ce ți se întâmplă, observă ce îți spui. Conectează-te cu judecățile tale interioare și vocile din capul tău. Când le-ai mai auzit? Stai cu sentimentele care îți vin. Pot fi frustrare, iritare, furie, vină, copleșire, dezamăgire, tensiune. Poate nu îți plac cum se simt în corpul tău,, dar de data aceasta stai un pic cu ele și invită-le să deschidă urechea către nevoile și dorințele după care tânjești. Iar azi ascultă doar cu inima ta. Descoperă cum fiecare parte din tine poartă informații vii despre sentimente și dorinte neîmplinite, invită-le într-un loc sacru și doar lasă-le să fie. Iar acolo, iubește-le pentru că ești tot tu. Sunt la fel de prețioase ca celelalte. Aici stă puterea și frumusețea ta. Și aici a fost mereu.

 

Ceea ce alegi să meditezi îți imbunătățește calitatea vieții, alege gândul pe care vrei să îl cultivi azi! Și mai vreau să știi ceva, că nu ești singură!

 

 

Previous
Previous

Cine are timp să te asculte?

Next
Next

Când o să vină timpul și pentru nevoile mele?