Programe de educație parentală
Cei mai multi dintre noi ne străduim să fim părinți excepționali pentru copiii noștri, fără să avem habar că asta merge mână in mână cu, calitatea vieții noastre de adult. Cât de împliniti suntem în viețile noastre? Copiii cresc sanatos doar alaturi de parinti echilibrati, atenti la propriile nevoi, în valorile si prioritatile pe care le trăiesc zi de zi. Doar de la noi copiii pot învăța natural despre autenticitate si onestitate, atunci când avem curajul a ne arăta așa cum suntem. Si nu cum ce ne-ar placea noua să fim, spre ceea ce tindem sā devenim. Ne chinuim să le tinem predici despre respect, asumare, bunătate, responsabilitate, generozitate, perseverență despre frici sau curaj, doar că atunci când noi le trăim în mod natural, fără efort interior cuvintele ne sunt de prisos. Ne străduim să facem o impresie bună oamenilor din jur și chiar lor, copiilor. Și uităm să hrănim ce este important pentru noi. Lumea noastră interioară. Sā umplem golurile care ne întregesc.
Atunci când avem grijă de noi, am putea vedea mai ușor și de nevoile copiilor noștri. Putem raspunde solicitarilor lor, mai ales celor care ne scot din zona noastra de confort.. Si buzunārasul nostru cu iubire are nevoie să se reumple în fiecare zi, ar fi de preferat înainte de micul dejun, căci in lipsa laptelui cu cereale să putem pune oricand soarele pe masă.
De multe ori ajungi să te învinovățești că nu ești în stare să dai tot ce e mai bun copilului tău. Ajungi să te judeci, poate chiar mai aspru decât o fac ceilalți. Te blamezi pentru fiecare greșeală pe care o faci în relația cu copilul. Uneori izbucnești isteric în plâns și poate chiar îți verși ce ai pe suflet, ce ții în tine, exact pe cei care îi iubești cel mai mult. Consideri că nu ești în stare, că nu ești un părinte bun pentru copilul tău. Pentru că
Ai țipat la copilul tău atunci când
I-ai cerut să își facă temele, după multe insistențe,
A refuzat să se oprească din jocul de pe tabletă. Ai fost nevoit să-i interzici ca o săptâmână să nu se atingă de ea.
A refuzat să-și strângă jucăriile înainte de culcare.
Ai ajuns să-l iei de la grădiniță, dar a fugit de lângă tine pe stradă. Când ai ajuns lângă el, ai țipat și l-ai scuturat de mână.
Ești copleșit de nenumăratele crize de tantrum pe care le face și îți vine să faci orice să le oprești.
Te regăsești și tu aici?
Dacă da, atunci acesta este momentul să privești că educația și creșterea unui copil este despre felul în care te crești pe tine, ca adult, ca părinte. Și poate că aceasta este principala ta responsabilitate. Pentru că felul in care ai grija de nevoile copilului tău, este o expresie a felului in care ai grija de tine însăți.