Grupuri de conectare și empatie pentru părinți
Cum abordezi tu responsabilitatea ta de părinte în situațiile dificile?
Am fost adesea întrebată de părinții pe care fie ii întâlnesc în curtea grădiniței, la cursuri, în tabere, in sesiuni de consiliere, la worshopuri etc.
Fac tot ce pot mai bine în momentul respectiv. Pentru că doar așa sunt eu, în toată autenticitatea mea, expresia a ceea ce trăiesc în acel moment. Atunci când pun presiune pe mine să corectez, să schimb, să obțin nu ramâne niciun spațiu liber să intre și altceva. Și atunci respir. Mă opresc din tot ce fac, și stau.. Și îmi dau timp, să văd, să aud. Pentru că presiunea pe care aș pune-o asupra mea se transformă în presiune asupra copilului.
Mă străduiesc să fiu eu însămi chiar dacă nu imi plac toate părțile mele, cu un sentiment de acceptare totodată. În acel moment nu am avut cum să fiu mai bună decât am fost.
Copilăria fiecăruia dintre noi rămâne încapsulată in propria memorie, oricare ar fi timpul pe care il parcurgem în această viață. Atunci când devenim oameni mari, ne uităm ușor la amintirile care nu ne-au fost alienate, doar pentru că sunt așezate pe rafturile din față - mirosul de cozonac, mirosul ursuletului de pluș, mirosul ploii din diminețile către școală sau gradintă, mirosul coperților de caiet din prima zi de școală, mirosul gumei chinezești de culoare roz, mirosul cărților proaspăt ieșite de sub tipar, mirosul portocalelor de sun brad, mirosul turtei dulci cu multă scorțisoară, etc. Iar cele mai multe mirosuri le asociem cu senzații plăcute, de parcă ar fi daruri de viață. Si chiar asta sunt!!! Oare și voi, atunci când vă intoarceți la mirosurile copilăriei, simtiți căldură, bucurie și culcuș moale? Există și amintiri la care nu ajungem cu ușurință, unii dintre noi nu avem acces la ele, pentru că "cineva" a avut grijă să le dosească prin cotloane, să ne țină la adăpost de suferință, să ne protejeze. Iar aceste amintiri sunt asociate cu senzații neplăcute de tristețe, durere care ne arată că undeva avem rani nevindecate. Iar ele, tot daruri de viață sunt!! Avem nevoie de timp și curaj să pătrundem în adâncime, să le atingem, să le ținem în brațe, să le mângăiem. Pentru a ajunge din nou la INOCENȚĂ, la IUBIRE NECONDIȚIONATĂ -expresia naturală a energiei noastre. Acolo unde incā se afla copiii nostri, acolo unde ne dorim să ramână cât mai mult pentru că știm cum este să fii ACOLO.