Când o să vină timpul și pentru nevoile mele?

Sunt atât de obosită, încăt nu îl mai văd. Îmi spune o mama cu cearcănele curgându-i pe obraji. In casa mea toata lumea are nevoie de ceva, toată lumea vrea ceva și de regulă în același timp. Eu unde mai sunt? Eu nu mai îndrăznesc să cer, pentru că nu mai am loc.

Mă ascund prin casă desfăcând sertare, mă pitesc în baie sau fug fără motiv la magazin. Uneori cu telefonul, alteori cu o tabletă de ciocolată dosită în pantalonii de la trening, alteori cu o țigară pe care o poștesc pe ascuns la scara blocului. Am obosit să fiu o mamă perfectă, iar dacă nu sunt o mamă perfectă, atunci ce fel de mamă sunt, ce fel de om sunt? Dacă eu nu am grijă de tot ce își dorește copilul meu, atunci cine?

Am nevoie să înteleg când se termină nevoile copilului meu? Oricât i-aș da, simt că nu e suficient. Când o să vină vremea și pentru nevoile mele? 

Mami hai să ne jucam de-a....stai puiule că am un zoom call de la serviciu, vorbesc un pic cu ei și revin la tine. Mami, te joci cu mine de-a indienii? Acus, acuș dragul mamii, tocmai am pus cartofiorii la fiert, acum spăl salata, nu-i așa că îți este fomică? Peste puţin auzi chiote. Piticul iese din cameră călare pe un căluţ imaginar la galop, zguduind podeaua. Mai înceet, te rog!!! E prea multă gălăgie dragule, si vecinii poate se odihnesc și ei. Nu mai doarme de ceva vreme la prânz, de când cu pandemia și viața lui e altfel.

Mami, vino până la mine în cameră să-ți arăt ce construcție am făcut din cuburi, e până la tavan!! Cum să nu iubirea mea, doar să bag o mașină de rufe la spălat, dar dacă vrei își pune mama desene să stai cumințel. Mami, vreau apă? Acuș vine mama cu un pahar! Mami, unde e ursulețul meu? Arunci cârpele de bucătărie cât colo și începi să te faci mică pe sub paturi. Mami, îmi e foame? 

Vine cina, apoi băița, povestea de noapte bună, pupicul de noapte bună  și somnul. Amândoi, cuibăriți cu nasul în carte îi simți mirosul tandru, de pui de om încă necopt. Îl vezi mic și deopotrivă mare, și mai că-ți vine să-l înghiți cu o sărutare.

Te desprinzi din patul lui pe jumătate adormită, și  te arunci pe canapea. Preiei telecomanda lăsată de cineva înaintea ta pe măsuţă. Schimbi canalul. Pe un post unde se vorbeşte mult şi atât. E despre numere. Parcă am fi în razboi, doar morți și răniți. Ai vedea un film sau chiar să mai citeşti din cartea care asteaptă de nişte săptămâni bune tot la pagina 10.  Te gandeşti deja că ai uitat să bagi o maşină de rufe şi ce cumpărături mai ai mâine de făcut. Oare unde ai pus masca? E ultima pe care o mai aveai din setul cumpărat pe sub mână.  

Piticul doarme, treci pe la el să îl priveşti cu drag şi îl săruţi pe frunte. E dulce ca un îngeraş. Verşi o lacrimă şi te simţi vinovată că azi nu ai petrecut cu el atât cât ți-ai fi dorit. Eşti ocupată. Toată lumea ştie. Şi obosită. Întreaga casă e pe tine. Şi slujba asta unde tocmai ai fost promovată, dar ce să-i faci câştigi foarte bine, în plus ţi-au dat maşină şi telefon. Bine, cu mașina nu mai ai ce face acum., dar să nu uităm că în ultimul an ai cumpărat atâtea pentru casă și copil!. Şi totuşi sunt atâtea lucruri de făcut!! Şi nu ai timp de pierdut.

Te priveşti în oglindă şi realizezi că nici pe la cosmetică nu ai mai trecut de luni bune și asta de dinainte să vină Coronavirusul, ţi se mai văd și câteva fire albe. În plus faţa ta obosită, ochii încercănaţi îţi dau o alură morocănoasă, tristă. Nu te mai gândeşti cât timp a trecut de la o seară frumoasă cu prietenii, cu omul drag care iti împarte tacerile, un pahar de rose, râsete şi poveşti frumoase, o plimbare, tu cu tine. Noroc cu telefonul, doar el te mai trezeşte că suntem în Aprilie, şi e primăvară în toată regula. De aici mai poți fura imagini care îți amintesc de tine, tu cea de dinainte.  Şi mai există şi facebook-ul unde îi poţi vedea pe toţi. Culmea şi mama ta şi-a făcut pagină, aşa îi mai vezi pe cei de acasă, mai iei o reţetă nouă. Ce să faci când nu mai știi ce să faci, gătești! 

Şi unde eşti tu în toate acestea? Unde e timpul tău? Timpul în care doar să fii. Unde e timpul pe care să îl dăruieşti celor pe care îi iubeşti? Ce-ai făcut cu el? Dar, mai ales, cine să ţi-l dea înapoi?...un prieten drag îţi postează pe wall  "Timpul este însăşi viaţa. Iar viaţa sălășluieşte în inimă".

Povestea imaginată a unei mame oarecare, ar putea fi chiar povestea ta. Și este suficient să știi doar tu asta.