Mamă de 12 ani…
12 ani de când am scos din cuptor singura plâmădeală din care m-am abținut vreodată să rup un colțuc. 😘. Însă e singură plămădeală care m-a hrănit și m-a făcut mare la loc. Poate că v-am mai spus asta, eu cred că oamenii mari sunt de fapt copii. Pentru că trăiesc doar în inimă, și doar inima este cea care poate cuprinde toată lumea. Și când ne facem mari de fapt devenim mici.
Atunci când se naște un copil, se naște o mamă !! Da, și asta mă face să simt recunoștință față de mine, că sunt femeie!! Și e atâta frumusețe și putere în mine când rostesc aceste vorbe!!
Lumina pe care a adus-o copilul născut în Zori de Zi cu nume de Răsărit de Soare (acesta este simbolul numelui Zoran) s-a așezat cuminte în sufletul meu! Și tot ce am făcut în acești 12 ani, a fost să las loc Soarelui să răsară, să las loc Râului să curgă, să las loc vântului să bată... ca inima mea să lasă loc experiențelor, trăirilor, poveștilor, întămplărilor de tot felul care mi-au fost povețe. Și nu a fost ușor să privesc Lumina cu ochii largi deschiși. Uneori, anevoios de-a dreptul. Cu multe coate julite și genunchi rupți, căci întoarcerea acasă, s-a făcut și pe brânci. Dar când mă uit azi la mine, iubesc tot ce văd, ce simt, ce gândesc, iar fără tine copile, eu zic că n-aș fi reușit. Să îmi recapăt libertatea, încrederea și să îmi asum curgerea vieții cu tot ce vine! La multă viață plină de iubire și de sens, copile!!🙏
PS. Fiecare noapte de 16 aprilie, ne aduce dormind împreună. E un soi de celebrare a ultimei nopți din burtica mea. Aseară, după ce i-am pregătit toate surprizele pentru dimineață, m-am strecurat în patul său, și am stat multe ore să îi aud inimioara, să îi simt mirosul și căldura. L-am pupat pe ascuns❤️ pe tălpițe și l-am mângăiat cu voce tare pe păr. Mi-am zis, nu știu cât voi mai putea să am acces, deh, e aproape adolescent. Si n-am zis eu asta. Si dacă nu acum, atunci când? Viața merge mai departe și nu te întreabă ce crezi tu despre asta și nici dacă ești pregătită pentru schimbare!!
