Viețile noastre se schimbă și nimic nu va mai fi la fel

Viețile noastre se schimbă și nimic nu va mai fi la fel. Ar putea să te sperie o astfel de frază. Să te facă să fugi. Să închizi ecranul telefonului. Să stărnească în tine revoltă. Reacția este de înțeles, pentru că doar ceea ce cunoaștem, aparent ne aduce siguranță. Acel familiar pe care îl rulăm în viețile noastre de ani și ani. Și este mai puțin important cât de bine ne-a fost în acel familiar, faptul că știam la ce să ne așteptăm e liniștitor. Această nevoie de predictibilitate este esențială într-o situație de criză precum aceasta, pentru că ne aduce stabilitate și continuitate. Eu aleg să îmi imaginez ca la finalul acestei experiențe, oricât de jos m-ar lăsa viața din punct de vedere social sau material, voi avea noi abilități și capacități interioare de a-mi continua viața, mai departe. Cu sens și iubire. Cum ar fi să avem puterea să stăm doar în prezent? Cu această calitate unică lui a fi. Calitate care există în fiecare dintre noi. Cu acea parte din noi care este vie și suferă atunci când privește în afară, la ceea ce aude, la ceea ce vede, la ceea ce gândim sau judecăm pentru că suntem în căutare de ceva important pentru noi. Fiecare are câte ceva de protejat. Iar emoțiile pe care le simțim sunt o expresie a nevoilor noastre, după care tânjim. Ne este dor de libertate, de mirosul narciselor din parc, de vânticelul necuminte al primăverii, de alergatul de colo-colo, de plimbatul fără rost etc. Este greu să acceptăm prezentul când ne uităm doar la experiența limitării și a pierderii. Și asta pentru că ne lipsește practica de a trece dincolo structurile protective ale minții noastre. Și a ne conecta cu energia vieții. Cu inima noastră. Atunci când ne oprim a mai căuta în afara noastră răspunsuri, alegeri, soluții, când ne oprim din a-l mai aștepta pe acel cineva care urmează să ne spună ce urmeaza să traim, cum să trăim sau cum să acționam avem șansa să ne descoperim puterea. Sa fiu conectată la viata mea înseamnă să simt energia vieții mele cu tot ce vine. Da, poate să vină cu frici sau îngrijorări pentru că lucrurile se schimba in jurul meu. Se schimbă dinamica relațiilor mele, se schimbă activitatea mea profesională, se schimbă stabilitatea financiară a familiei mele, se schimbă libertatea mea de mișcare. Dar deopotrivă poate să vină cu celebrare, pentru că timpul pe care il primesc aduce ceva care mă bucură, îmi oferă o noi experiențe și chiar altfel de oportunitâți de conectare cu ceilalți. Cu acceptare că asta se intampla acum. Asta trăiesc acum. Si este doar despre timpul prezent. Pentru că viața mea nu este felul in care vorbesc, mă comport și mă mișc, viața mea este energia care circulă prin mine. Atăta timp cât trăim doar la suprafată, este imposibil să nu fim stimulați de anxietate, frică, îngrijorare. Când ne comportăm precum vocea din mintea noastră, precum criticul nostru interior, acolo unde ne simțim izolați, acolo unde ne judecăm, ne pedepsim acționăm fix la fel și față de ceilalți. Suntem la exterior ceea ce spunem despre noi la interior. Atunci când avem curaj de a ne privi în interior, acolo unde ne sunt rădăcinile, atunci poate că acțiunile noastre ar lua o altă întorsătură. Am trăi o alta calitate a vietii. Când nu vorbim despre noi conectați la interiorul nostru, nu putem trăi în autenticitate, onestitate și adevăr. Ce propun? Să ne conectăm de la inimă la inimă astfel încât să vedem umanitatea din celălalt. Pentru că doar atunci când ne putem vedea inimile, avem șansa să nu ne mai lăsăm orbiți de întuneric. Vorbim mult despre conectare și posibil să nu avem habar ce înseamnă. Cine să ne fi învățat să ne dezvoltăm abilitățile și capacitățile naturale? Când baza educației noastre vine, fie din educația de acasă și fie din cea de la școală. Ceea ce eu învăț din practica compasiunii și empatiei de sine, este că ne putem schimba viețile. Da, cere timp, conștientizare și practică. În fiecare zi. Dar mă ajută să îmi dezvolt capacitatea de a oferi acceptare și grijă, pe care apoi să o ofer liber celorlalți. Învăț că există spațiu pentru alegeri. Pentru libertatea de a fi. Dacă nu pot fi responsabilă pentru alegerile celuilalt, știu sigur că sunt 100% responsabilă pentru calitatea experienței mele interioare. Pentru ceea ce simt. Iar această calitate a vieții mele interioare înseamnă lipsa stresului autocreat. Înseamnă o stare de armonie. Inseamnă o stare de iubire. Înseamnă apreciere și recunoștință. Înseamnă o imunitate pe care niciun aliment sau complex de vitamine nu mi le poate da. Viața se primește moment cu moment. Așa se clădește viitorul. Stând cu toată acceptarea în prezent. Vestea bună este că fiecare avem toate resursele de a ne accesa puterea interioară, de a alege conștient, de a ne transforma pe noi înșine. Life happens in the presence of Love. Healling happens in the presence of Love.

🌹Tu ce ai făcut azi pentru a-ți înfrumuseța viața?

🌹Care au fost modurile în care ți-ai oferit ție, iubire, în ultimele zile? Dar celorlați? 

🌹Care sunt resursele interioare care te-au ajutat în alte situații de criză și te pot ajuta și acum? 

🌹Presupunând că ai incheiat cu succes această etapă din viața ta, ce îți va aduce asta?

Cu inspirație,

Mira