Bine ați venit în căsuța cu povești
Când am ajuns la spital pe 17 aprilie 2008, de cum am intrat în camera de gardă am început să mă pregătesc voluntar și energic. Dezbracat de hainele de civil, pus cămașa de noapte cu desen gâinușă- cumpărată la închiderea programului de la Billa Vitan, îndesat in geantă netrebuințele, scos sticla de apă, trusa de campanie et. La un moment dat m-am și împiedicat de piciorul unui pat de i-a sărit inima din piept asistentei, „Doamnă stați un pic, să nașteți!!”
Cu 2 zile înainte eram cocoțată pe o scară vopsind pereții din noua lui cameră. Iar cu 1 zi înainte căram pe cele 70 de de trepte ale mansardei noastre 2 sacoșe imense de la IKEA. Seara ... „hai mai bine să mă opresc!!” 😘 De fapt, ce vreau să spun este că ziua de azi m-a găsit în aceeași energie - pictând un tablou, umflând 12 baloane, pregătind căpsuni în ciocolată, împachetând cadouri, gâtind masa de prânz și cina, mergând la aprozar pentru zarzavaturi, pregătind un tort. Aaa … și întalnirea de conectare cu echipa! Când să îmi odihnesc picioarele și să las oboseala să mi se ducă în pâmânt, iaca că mă pleznește un gând: Bloggul MEU!!!! Da, ce-i cu el!!!??? Stai un pic să INSPIR, să mă conectez cu ce este în mine acum!! E multă emoție, și uitai!
Da, Monica Bahna, așa am zis, că pe 17 aprilie 2020 îl nasc lumii, după 5 luni de plămădit, de frământat pe toate părțile, de visat, de șters, de luat de la capăt, de greșit dar mai ales de inspirat. Și el este tot un copil de-al meu, și parcă îmi vine să zic că îmi seamănă!
Se întâmplă că pe 17 aprilie, de data asta în anul 2019 am trimis la editură manuscrisul primei mele cărți. Coincidență care mă determină să bănuiesc că ziua de 17 îmi este prolifică născutului de copii. 😂
Atât mai spun, vă aștept în noua mea casă cu povești care își dorește să fie un spațiu simplu, natural, uman care să îndemne pe oricine către blândețea, frumusețea și bunătatea care locuiesc în fiecare dintre noi. Sper să fiu o gazdă bună!
Și, precum practica respirației conștiente, care te conectează cu gândurile, emoțiile, trările și nevoile tale, așa și noul meu ACASĂ. Îmi doresc să vă reamintească că fiecare deținem propriul izvor de inspirație. Și pentru a-l afla, poate că avem nevoie să ne lăsăm viața să curgă...
Mulțumesc Monica Bahna, pentru curajul de a mi te alătura în această călătorie și de a rămâne conectată până în acest punct. Mi-am luat multă inspirație din munca noastră împreună, dar și din curiozitatea de a explora sticluțele cu esențe. Ceva îmi spune, că această călătorie este fără de sfârșit.
