Putem alege modul în care ascultăm?

---

Aud copii spunând. Mama mi-a zis să fac. Tata mi-a zis să fac. Învățătoarea mi-a zis să fac. Profesorul mi-a zis să fac. De regula, copiii noștri fac tot ce le cerem. Se îmbracă gros, pentru că le cerem. Mănâncă fructe, pentru că le cerem. Merg la grădiniță sau școală pentru ca le cerem. La scoală, stau cuminți în bancă pentru că li se cere. La școala au voie sa alerge sau să vorbeasca 10 minute din 50, pentru că așa li se cere. La școală li se cere să scrie de pe tabla, dupa dictare, doar in caiet. La școală li se cere să asculte ce spune profesorul. La școală li se cere folosească doar anumite instrumente de scris. La școală li se cere să copieze din carte, să deseneze dupa model, să coloreze în contur. La școală li se cere să nu alerge le holuri. La școală li se cere să fie atenți la ore.

Cred că și voi puteți continua lista cerintelor..până la ora de culcare a copiilor. Predicăm în fiecare zi modele după care să crească copiii noștri. Le spunem ce este bine în viață să facă, cum să se comporte, cum să gândească și uităm că noi suntem cei care deschidem geamul până jos la mașină să urlam la cel care ne-a tăiat calea, noi ne certăm cu doamna de la Mega când nu ne pune cumpărăturile în pungă, noi mâncăm pe ascuns ciocolată și alte bazaconii de la colț, noi îi mințim când adevărul ni se pare prea mult pentru ei să îl ducă, noi suntem cei care le spunem să nu scoată toate jucăriile când vin copiii, că le strică.

Noi, adulții-profesori îi ridicăm în picioare în fața clasei și îi certăm în timp ce ceilalți copii mustăcesc, noi țipăm la ei și îi dăm afară din clasă să se liniștească pe hol. Noi le aducem în fiecare zi aminte câte fapte urâte fac, cât de obraznici și neascultători sunt, noi, adulții suntem primii care le arătăm tot ce nu înseamnă respectul. Noi îi lăsăm singuri cu greșelile lor...până când încep să se simtă rușinați, vinovați, neaceptați.  Precum un birou de solicitări, noi, adulții le trimitem în fiecare zi sarcini, fără să îi întrebam, fără să îi implicăm. Însă avem grijă să le spunem că e responsabiltatea lor! Uneori, copiii ne ascultă. Și fac intocmai. Alteori ne refuză. Și ne arată ce este în ei, printr-un altfel de comportament. Altul decât cel pe care il așteptăm noi. Și reacționăm imediat pentru a-l corecta. Pentru a-l conduce pe copil spre ceea ce ne dorim noi să primim. Iar ceea ce aude de la noi, este că nu e in regulă, că e greșit.

Și uite așa începem să ne imaginam, traducând comportamentul copilului ca lipsa de respect, aroganță, agresivitate, nepăsare, proastă creștere, etc. Conexiunea e întreruptă. Nu aude nimic din ce spunem, iar copilul doar se apără. S-a inchis atunci când încerca să ne arate că e ceva important pentru el, că trăia niște sentimente pe care nu le înțelegea.

Cine să îl învețe despre ele? Nici noi nu știm. Și noi am fost cândva tot acolo. În aceeași bancă în care sta și el acum. Poate caută înțelegere, poate se simte obosit și are nevoie de relaxare, poate se simte singur si caută conectare, poate se simte copleșit si are nevoie să fie luat în brațe, poate se simte speriat și caută ajutor, poate caută respect, poate caută comunicare, poate empatie..sau poate chiar autonomie. Așa cum caută fiecare adult in fiecare minut al vieții sale. Să decidă pentru el, să aleagă, să știe că și el poate. Doar gândul că intr-o zi cineva sau un sistem ar putea să ne priveze de dreptul nostru de a alege ne sperie. Să il asculti pe celalat este un lucru pe care nu l-am învățat. Nici acasă. Nici la scoală. Și oricât am încerca să vorbim despre ce avem nevoie, tot in judecăți și evaluări o dăm. Pentru că acesta ne-a fost modelul. Pentru ca am învățat ăa lucrurile se fac doar așa.

Vestea bună este ca există mai multe căi, strategii. Există opțiuni. Doar că nu le-am practicat vreodată, pentru că ori de câte ori ne gândim la schimbare simțim o greutate. Putem alege în mod conștient felul în care gândim. Putem alege modul în care ascultăm. Putem alege modul în care vorbim. Putem alege ce acțiuni întreprindem. Majoritatea consecințelor neintenționate ale acțiunilor noastre provin din obiceiurile inconștiente de a gândi, asculta, vorbi și acționa. 

Spre ce model îndrum un copil, dacă eu, adultul nu am atins încă acel model, dacă copilul nu îl vede în mod autenic la mine? Iar alegerile noastre influențează modul în care cresc copii nostri, elevii nostri. Cum ar putea fi viața noastră de diferită dacă am alege doar să fim? Cât de diferită ar fi viața copiilor noștri daca NOI am alege conștient cum să gândim, cum să ascultăm, cum să acționăm? Și să trăim conștient în acele valori-nevoi care sunt atât de prețioase pentru noi – autenticitate, adevăr, respect, iubire?

Copilul caută stima de sine la noi, adulții. De aici o învață, de aici se hrănește, de aici se inspiră pentru propria lui voință. Și viață.  Toți suntem în căutarea Luminii. Și străbatem distanțe lungi și obositoare până când observăm că Adevarul fost mereu la îndemână, aici cu noi, în noi. Dar da, uneori ajută să te îndepărtezi de întreg să îi poți vedea esența.

Când îţi cer să mă asculţi

Iar tu începi să-mi dai sfaturi

Tu nu faci ceea ce eu îţi cer.

Când îţi cer să mă asculţi

Iar tu începi să-mi spui de ce n-ar trebui să simt asta,

Tu îmi zdruncini sentimentele.

Când îţi cer să mă asculţi

Iar tu simţi că trebuie să faci ceva pentru a-mi rezolva problema,

Mă faci să mă simt străin de mine însumi.

Ascultă-mă!

Tot ceea ce îţi cer este ca tu să mă asculţi

Şi nu să vorbeşti, sau să faci ceva;

Îţi cer doar să mă asculţi.

Pot să mă descurc de unul singur;

Nu sunt neputincios

Sunt, poate, descurajat sau ezitant pentru moment,

Însă, în niciun caz neputincios.

Când tu faci ceva pentru mine

Ceva ce eu pot, sau am nevoie să fac de unul singur,

Tu contribui la frica mea, tu-mi accentuezi şi mai mult slăbiciunea.

Când tu accepţi ca pe un simplu fapt

Că simt ceea ce simt, indiferent care este raţiunea din spate

Eu pot să mă opresc

Şi pot începe să înţeleg

Ceea ce este, de fapt, dincolo de sentimentele acestea iraţionale.

Când totul este clar, răspunsurile devin evidente

Iar sfaturile nu sunt de niciun ajutor

Sentimentele iraţionale devin inteligibile

Doar atunci când înţelegem cee ce este în spatele lor.

Poate că de aceea rugăciunile funcţionează

uneori pentru anumite

Fiindcă D-zeu este mut

El sau Ea nu dă sfaturi

După cum El sa Ea nu încearcă să aranjeze lucrurile.

Ei ascultă pur şi simplu

Şi te lasă să-ţi rezolv problema de unul singur.

Şi-atunci te rog,

ascultă-mă şi aude-mă!

Şi dacă totuşi vrei să vorbeşti,

Aşteaptă doar o clipă.

Şi te voi asculta.

(text indian anonim)

Cu inspirație,

Mira

Sursă foto: Danielle MacInnes on Unsplash