Poveștile Mirei
„Îmi plac atât de mult poveștile, că aș putea locui pentru totdeauna în lumea lor.”
— Mira Loghin
Prin poveștile mele, îmi doresc să plantez semințe de iubire, să aduc frumusețe, energie, bucurie, sens – precum semințele purtate de vântul blând în drumul lor spre un nou început.
Sunt experiențe pe care le-am trăit și care mi-au conturat universul, sunt vise sau imagini care îmi colorează realitatea, sunt valori în care trăiesc sau la care aspir. Fie că vorbesc despre călătorii către sine, despre oameni, cărți., stări sau de locuri noi pe care le descopăr continuu, mă bucură le ofer mai departe, Îmi doresc să-ți fiu tovarăș de drum. Să-ți însoțesc pașii pe care tu alegi să îi așezi pe drum. Împărtășesc povești pentru că am ceva a spune, pentru că dă un sens vieții mele și contribuie ca lumea să fie bună, și poate chiar să inspir oameni.
Pentru că a spune povești înseamnă să ofer un sâmbure din mine, un element plin de esență, din inima, care ar putea răsări și crește într-o altă inimă. A inspira prin povești devine, astfel, un rod. A inspira înseamnă a fi prezent, a asculta, a transforma.
Tu, pentru ce simți recunoștință?
Recunostința este un prilej în care sărbătorim acea putere minunată pe care o avem în noi, pentru a ne face viața unul altuia mai minunată, un îndemn de a celebra viața.
6 idei altfel pentru un Crăciun Fericit in familie
Câteva idei practice și sugestii care te pot sprijini să trăiești experiențele pe care ți le-ai visat dintotdeauna, dar nu ai știut cum să ajungi la ele.
Grădinița pentru totdeauna: de unde pot cumpăra cartea
Grădinița pentru totdeauna a împlinit 1 an. Bucuria pe care o simt e greu de descris în cuvinte, dar am să mă straduiesc …
Cum să gestionezi stările de agresivitate ale copiilor
Ce este în spatele agresivității și cum ne putem ajuta copiii
Cine are timp să te asculte?
Este greu să ceri ajutor, mai ales când n-ai fost învățat să faci asta. Să spui cu voce tare că te simți singur și că îți este frică de ceea ce se întâmplă în familia ta, în țara în care trăiești, în jobul pe care îl ai, în lumea care se tranformă după modelul filmelor apocaliptice. Dintr-o dată viața ta a devenit fragilă și tu odată cu ea.
Când o să vină timpul și pentru nevoile mele?
Sunt atât de obosită, încăt nu îl mai văd. Îmi spune o mama cu cearcănele curgându-i pe obraji. In casa mea toata lumea are nevoie de ceva, toată lumea vrea ceva și de regulă în același timp. Eu unde mai sunt? Eu nu mai îndrăznesc să cer, pentru că nu mai am loc.
Putem alege modul în care ascultăm?
Aud copii spunând. Mama mi-a zis să fac. Tata mi-a zis să fac. Învățătoarea mi-a zis să fac. Profesorul mi-a zis să fac. Copiii nostri fac. De regula tot ce le cerem. Se îmbracă gros, pentru că le cerem. Mănâncă fructe, pentru că le cerem.
Care sunt poveștile tale?
Sunt aici să te ascult și să susțin cu intenție, prezență și bunătate în acest proces de transformări, de găsiri și regăsiri.