Poveștile Mirei
„Îmi plac atât de mult poveștile, că aș putea locui pentru totdeauna în lumea lor.”
— Mira Loghin
Prin poveștile mele, îmi doresc să plantez semințe de iubire, să aduc frumusețe, energie, bucurie, sens – precum semințele purtate de vântul blând în drumul lor spre un nou început.
Sunt experiențe pe care le-am trăit și care mi-au conturat universul, sunt vise sau imagini care îmi colorează realitatea, sunt valori în care trăiesc sau la care aspir. Fie că vorbesc despre călătorii către sine, despre oameni, cărți., stări sau de locuri noi pe care le descopăr continuu, mă bucură le ofer mai departe, Îmi doresc să-ți fiu tovarăș de drum. Să-ți însoțesc pașii pe care tu alegi să îi așezi pe drum. Împărtășesc povești pentru că am ceva a spune, pentru că dă un sens vieții mele și contribuie ca lumea să fie bună, și poate chiar să inspir oameni.
Pentru că a spune povești înseamnă să ofer un sâmbure din mine, un element plin de esență, din inima, care ar putea răsări și crește într-o altă inimă. A inspira prin povești devine, astfel, un rod. A inspira înseamnă a fi prezent, a asculta, a transforma.
Ziua în care am început să mă iubesc
Când te așezi în cerc și te prinzi de mână, uiți că ai venit singură. Uiți că ești singură. Și nici nu îți mai aduci aminte că de fapt nu cunoști pe nimeni. Ești doar prinsă și conținută, depotrivă pe margine și inlăuntru.
Care sunt poveștile tale?
Sunt aici să te ascult și să susțin cu intenție, prezență și bunătate în acest proces de transformări, de găsiri și regăsiri.