Parcă Dumnezeu ne-a împărțit în două

Uneori ne este aproape imposibil să înțelegem de ce unii fac lucrurile atât de diferit de noi, dacă ceea ce vedem este o normalitate sau o lege. Sau invers, noi nu suntem legea sau normalitatea. Să porți mască sau nu. Să te vaccinezi sau nu. Să îi dai copilului tău zahăr sau nu. Să îl retragi de la școală și să il ții acasă sau nu. Să faci pâine doar cu maia sau nu. Să fii vegetarian sau nu.

Reacțiile noastre sunt despre fricile noastre. Despre credințele limitative pe care le-am absorbit de la cei din jurul nostru, de la naștere și până acum. Și la fel de bine despre experiențele dureroase care ne îndeamnă să ne bandajăm cum putem noi mai bine, doar să nu mai simțim încă o dată durerea. SI ASTA E NATURAL, E UMAN!

Să fii liber de tot ce trezește în tine cuvântul sau gestul de la distanță al celuilalt, este un exercițiu profund de dialog cu tine, de autocunoaștere, de curaj și asumare. De exemplu, ceea ce ar putea spune orice sine - atunci când te vâd că spui că nu porți mască sau nu te vaccinezi simt frică, teamă, ingrijorare pentru mine. Îmi doresc atât de mult să trăiesc in siguranță, în protecție si exact asta nu simt când te aud sau te vâd pe tine. Și tot ce știu să fac să mă protejez este să te blamez, să te judec, să te conving că faci ceva greșit și că eu am dreptate. Și regret că nu știu, că nu am învățat un alt mod să comunic ce este important pentru mine.

De cele mai multe ori dialogul cine are mai multă dreptate este surd. Și ieșim din el șifonați la interior. Încărcați de tensiune, tulburați, furioși sau dezamăgiți. Cu atât mai mult dacă este o relație care contează. Explodez, pentru că nu mai suport să accept lucruri insuportabile pentru mine.

Orice alegere pe care o facem are în spate o nevoie vitală. Este ceea ce ne îndeamnă și ne motivează ritmul vieții. Pentru unii poate să fie libertatea, autonomia, increderea, respectul, iubirea, integritatea pentru alții protecția, contribuția, includerea, conformitatea, predictibilitatea etc. Toate ajung până la urmă într-un singur punct supraviețuirea. Toți vrem să ne bucurăm cât mai mult de viață, și nu singuri. Tovărășia este una dintre nevoile care ne-a lipsit poate cel mai mult in această perioadă de pandemie.

Uneori ne spunem, dacă celălalt s-ar schimba mi-ar fi mai ușor. REZONEZ!! De câtă usurință și confort avem nevoie în viețile noastre, dar oare chiar e posibil așa?

Realitatea este că nu putem schimba pe nimeni. Dar putem avea o atitudine favorabilă față de celălalt. Față de ceea ce simte, trăiește și are nevoie. Adică, dacă nu îl putem schimba pe celălalt, putem schimba maniera în care noi îi percepem atitudinea. Și putem avea grijă facilitând un dialog bazat pe ce este autentic și adevărat in fiecare. Iar asta se numeste cooperare. Uite o întrebăre la care să reflectăm , cum putem să întâmpinăm reacția celuilalt sau opinia celuilalt fără să ne facem rău? Fără să stimulăm în noi gânduri și evaluări care produc emoții dificile?

Dacă celălalt se schimbă o va face pentru că acel lucru are un sens pentru el, și nu din frică sau obligație. Și tu știi asta, știi despre ce vorbesc, pentru că te ai pe tine ca reper!!

De cele mai multe ori conflictele sunt inevitabile. Iar apariția lor are ca sursă diferențele dintre noi. Fie că se numesc opinii, perspective, convingeri acestea sunt doar strategii care ne fac să ne precipităm atunci când sunt puse sub semnul întrebării. Și ne simțim propria ființă amenințată. Și totuși conflictele sunt diferențiatori prețioși și revelatori pentru lucrurile care ne stau pe suflet. Pentru ceea ce contează cu adevărat pentru noi. Iar un conflict nu este doar aducător de distrugere, de rupere ci poate fi aducător de interdependență, de strategii comune în care fiecare să simtă că e respectat și luat în seamă. Știu ce vorbesc, și nu e din cărți. Am trăit pe pielea mea puterea vulnerabilității.

Acum vorbesc doar despre mine, aleg să port mască în spațiul social din dorința de a contribui la nevoia de confort, de liniște, de pace a celuilalt. Pentru că am descoperit alte strategii de trăi mai departe în libertate, autonomie, grijă de mine, siguranță, respect. Și asta mă ajută să trăiesc în mai puțin stres și mai aliniată cu valorile mele dar și cu nevoile celorlalți. Îmi doresc să ne facem viața unul altuia mai frumoasă, indiferent prin ce ochi vede fiecare lumea exterioară. Odată ce ne lăsăm inimile la vedere, descoperim atâta similitudine si simplitate. Iar aceasta este o intenție. Și ori de câte ori acționez diferit, fac cumva să mi-o reamintesc.

. #comunicare #comunicarenonviolenta #viataestedespreiubire, #nevoi, #sentimente #contribution #alegeri, #pandemie, #covid19