De la mama am învățat că nu ai cum să ajungi acasă, fâră să spui bună ziua tuturor oamenilor pe care îi întâlnești pe drum. Mulți ani m-au frământat vorbele ei, pentru că nu reușeam să asimiliez ce aducea un simplu bună ziua, rostit fiecărui vecin de pe scara blocului.. Ceea ce am descoperit la ani mulți distanță, când ne salutăm avem șansa să conștientizăm că fiecare putem contribui la viața celuilalt. Iar dacă acest simplu ca bună ziua este însoțit și de un zâmbet, o privire în ochi poți face chiar o transformare radicală în starea de spirit a celuilalt. Ai putea chiar să îi schimbi viața.

Presupun că nu o dată vi s-a întâmplat, ancorați câtre ceea ce plănuiți, visând la ziua de mâine să treceți fără bâgare de seamă peste ceea ce trăiți acum. Peste prezentul care stă sub tâlpile voastre.

Anul 2020 a fost un an care ne-a schimbat viețile tuturor. Ne-am îndepărtat unii de alții, ne-am pierdut prieteni sau bucăți din familie, am închis business-uri și ne-am inventat altele noi, le-am dat copiilor nostri pentru prima oară acces la tehnologie și internet ceea ce nu credeam că se va întâmpla atât de devreme, am început să facem homeschooling și să petrecem în doi, trei sau patru 24 de ore din 24 ore în același spațiu, ne-am relocat la țară sau pe alte meleaguri din lume, am rupt relații, ne-am făcut diverse scenarii de apărare contra unui inamic nevăzut, dar care se putea ascunde în spatele oricărei măști purtate sau nepurtate. Viețile noastre au fost zbuciumate și amenințate de incertitudine, frică și confuzie. Un război în care focurile se trag dîn inimile noastre. Și fiecare se protejează așa cum poate și știe mai bine. Este o nouă lecție de viață la care scriem în fiecare zi.

Este firesc să evaluăm și să judecăm ceea ce nu este bine. Și să stăm prinși de speranța că într-o zi se va termina și vom reveni la ceea ce a fost înainte. Este felul în care am fost învățați să privim viața din perspectiva paharului pe jumătate gol, a ceea ce am pierdut sau nu am reușit. Și că binele va reveni la un moment dat. Și totuși suntem încă în papucii acestui an. Chiar dacă mintea noastră ne-a luat-o înainte, încă nu i-am trecut pragul. Cum ar fi să ne uităm la acest an, din perspectiva a ceea ce a adus bun și bine?

Recunoștința poate transforma zilele obișnuite în sărbătoare, poate transforma rutina în bucurie și provocările în binecuvântări.

Cum ar fi să îți propun un exercițiu de recunoștință și apreciere pentru felul în care acest an a contribuit la creșterea ta, la starea ta de bine? Mă aștept să îți sune foarte ciudat. Și totuși, cum ar fi să te întrebi, ce a adus bun această pandemie în viața mea? Este o invitație de a pune lumina pe o zonă la care nu îți vine să te uiți cu ușurință. Și deopotrivă un îndemn de a celebra viața, un antrenament care ar putea să îți aducă claritate despre lucrurile cu adevărat importante pentru tine.

Recunostința și aprecierea sunt reacții naturale atunci când nevoile noastre sunt împlinite. O cale prin care ii comunicam celuilalt felul in care alegerile sale au contribuit la viața noastră, invitându-l să ia parte la starea noastră de celebrare. Este un prilej în care sărbătorim acea putere magică pe care o avem în noi, pentru a ne face viața unul altuia mai minunată. Aceasta este practica comunicării nonviolente.

Uneori suntem atât de ocupați în viața noastră de zi cu zi, încât nici nu ne trece prin minte, să ne exprimăm aprecierea sau recunoștința față de noi înșine sau ceilalți. De exemplu atunci când simțim bucurie. Aparent un sentiment banal pentru că este un cuvânt prea mult întâlnit pe wall-urile de social media, TV etc. Eu văd „bucuria” legată de mirare, de uimire și frumusețe. Iar cum viața ne suprinde deseori programați în " a face,  a ține pasul sau a ne conforma"  trecem ușor cu vederea "bucuria" și cât de mult contribuie la bunăstarea noastră și a celorlalți.  Iar când cineva vine să ne mulțumească pentru asta, parcă suntem alimentați cu un combustibil prețios pentru rezervoarele noastre de energie.

Te invit să citești aceste cuvinte care exprimă sentimente de bucurie, satisfactie, speranta, inspiratie, pace, usurinta, relaxare, energie, fascinație, entuziasm, mulțumire, optimism, liniște, euforie, împlinire . Ai putea să îți amintești cel puțin un moment din acest an, când le-ai simțit? Ai putea să îți amintești vreo persoană ale cărei acțiuni au generat aceste sentimente în tine? La ce nevoi au contribuit acțiunile, gesturile sau vorbele ei?

Așează-te într-un colț liniștit al casei tale. Privește către o fereastră și ia cu tine ceva ce îți place mult să savurezi. Un ceai, o cafea, o apă aromatizată etc. Deschide o pagină dintr-un caiet și notează acțiunea care a contribuit la stare ta de bine, nevoia/nevoile care au fost implinite, sentimentul/sentimentele pe care le simți prin implinirea acestor nevoi, valori, lucruri importante pentru tine. Ce i-ai spune persoanei respective dacă ar sta în fața ta, acum? Care ar fi gestul tău care ar exprima sentimentul de recunoștință pe care îl trăiești?

De exemplu, ar putea să fie un mic dejun pe care ți l-a pregătit partenerul tău de viață sau o dimineață de duminică în care ai dormit liniștită până la 10.00. În dimineața în care m-am trezit cu miros de cafea proaspăt făcută, amestecat cu cel de păine caldă cu unt, am simțit că l-am prins pe Dumnezeu de picior. M-am simțit cu adevărat iubită și întămpinată. L-am primit ca un dar de ziua mea, ca o recunoaștere a nevoii mele de grijă. 

Nu-i așa că este mult mai “suculentă” exprimarea pentru că vorbește despre tine? Decât, ești un minunat!! 

Hai să mergem mai departe cu exercițiul pe care ți l-am propus…

Ce apreciezi astăzi la tine și de ce? Este o calitate pe care ai vrea să o evidențiezi acum? O calitate pe care ți-ai descoperit-o în acest an sau pe care ți-ai antrenat-o în mod particular? 

Ce ai învățat anul acesta despre viață, sentimente, nevoi, iubire, empatie, onestitate, curaj, încredere, frică, conexiune, familie și ar putea să te ajute să păstrezi tot ce este bun și bine în viața ta? Scrie lucrurile pentru care esti recunoscător/oare, numește oamenii care au contribuit, nevoile pe care ți le-ai împlinit, tot ce te-a adus in acest punct.  

Practica recunoștinței și aprecierii m-a ajutat în toate momentele mele dificile să îmi cultiv optimismul, bunătatea și blândețea, constientizând că am puterea să îmi fac viața mai frumoasă și bogată. M-a ajutat înclusiv să mă uit către oamenii care cândva m-au făcut să simt durere. Și când scriu aceste cuvinte frumoase ating cu gândul toate momentele în care mi-a fost foarte greu în acest an. Așadar m-a sprijinit în evoluția mea. Însă cel mai prețios lucru pe care mi-l iau din aceasta practică este grija față de relațiile care contează cu adevărat pentru mine. M-a conectat de la inimă la inimă, într-un mod simplu și onest, chiar dacă uneori am simțit copleșirea venită din vulnerabilitate. Pentru că oricine te aude vorbindu-i în limbajul inimii se oprește să te asculte. Și stii ce? Chiar aude ceea ce spui.

Cum te simți acum, că ai trecut prin această experiență a recunoștinței și aprecierii? La ce nevoi ai reușit să contribui, în ce fel viața ta este acum mai frumoasă? 

Finalul acestui articol îți aparține ție. La fel cum îți aparține începutul acestui an. 

La mulți ani oameni frumoși, să aveți și în 2021 alături de voi, oameni care să vă încălzească inimile!

Mira Loghin, Trainer & Coach